Showing posts with label stiinta. Show all posts
Showing posts with label stiinta. Show all posts

Genomul unui om dintr-o populație necunoscută până acum, recuperat dintr-o peșteră

Oamenii de știință au descoperit genomul unui om antic într-o peșteră. Analizele au dezvăluit urmele unei femei care a trăit în urmă cu 25.000 de ani, în timpul ultimei glaciațiuni. Deși nu știm prea multe despre ea, femeia reprezintă o reușită științifică: fezabilitatea identificării populațiilor umane antice chiar și atunci când nu sunt recuperate oase.

Mostrele colectate mai conțineau ADN de la specii de lup și bizon, pe care o echipă internațională de cercetători a reușit să le plaseze în contextul istoriei populațiilor lor.

„Rezultatele noastre oferă noi detalii despre istoria genetică din Pleistocenul târziu a acestor trei specii È™i demonstrează că secvenÈ›ierea directă a sedimentelor de ADN poate oferi date despre descendență È™i relaÈ›ii filogenetice”, au scris oamenii de È™tiință în studiul lor.

Recuperarea de ADN antic se bazează în general pe multe oase și un pic de noroc. Mai întâi, avem nevoie ca oasele să fi rezistat și să fi rămas îndeajuns de intacte pentru ca ADN-ul să poată fi extras după mii de ani.

Femeia făcea parte dintr-un grup de oameni moderni, necunoscut până acum

Așadar, o echipă de oameni de știință coordonată de biologul Pere Gelabert și arheologul Ron Pinhasi de la Universitatea din Viena au căutat ADN în peștera Satsurblia. Aceștia au obținut șase mostre de sol și le-au analizat cu atenție, căutând urme de material genetic.

Cercetătorii le-au găsit sub forma de ADN mitocondrial. Fragmentat și incomplet, însă, odată ce a fost refăcut, ADN-ul a fost îndeajuns de util încât să ofere noi informații despre populațiile care au trăit cândva în această regiune.

În primul rând, femeia. Doar o mică fracțiune din genomul său a fost recuperat, însă cercetătorii au reușit să deducă faptul că femeia făcea parte dintr-un grup de oameni moderni, necunoscut până acum Grupul acela este acum dispărut, însă a contribuit la populații din ziua de astăzi din Europa și Asia, după cum au descoperit oamenii de știință atunci când genomul antic a fost comparat cu genomuri umane actuale.

ADN-ul descoperit în genomul de bizon poate fi găsit în bizonii din zilele noastre

Genomul de lup reprezintă, de asemenea, o descendență dispărută între timp. Asta sugerează că populațiile de lupi s-au schimbat și s-au transformat semnificativ la sfârșitul ultimei ere glaciare, în urmă cu 11.000 de ani, unele chiar dispărând complet, potrivit Science Alert.

Totodată, ADN-ul mitocondrial descoperit în genomul de bizon poate fi găsit în bizonii din zilele noastre. Cercetătorii au descoperit că genomul său era mult mai înrudit cu bizonii europeni și eurasiatici decât cu cei din America de Nord. Descoperirea este importantă pentru că sugerează că două descendențe s-au despărțit înainte de vremurile bizonului din peștera Satsurblia. Potrivit analizelor echipei, bizonul american a apărut primul, iar apoi s-a ramificat în alte populații. Nu se știe dacă cele trei specii au trăit împreună în peșteră.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O specie necunoscută de oameni a fost descoperită în Israel

Noi dezvăluiri făcute de genomul celacantului, „fosila vie” care ne-ar putea ajuta să descifrăm misterele propriei evoluÈ›ii

Genomul masiv al acestor „fosile vii” ar putea explica trecerea de la mediul acvatic la cel terestru

Cercetătorii avertizează că editarea genomului uman ar putea avea efecte nefaste

Articolul Genomul unui om dintr-o populație necunoscută până acum, recuperat dintr-o peșteră apare prima dată în Descopera.

Articol original

Dovezi ale vieÈ›ii antice ar fi dispărut de pe Marte. NASA a dezvăluit cine ar fi fost „vinovatul”

Dovezi ale vieții antice ar fi dispărut din unele regiuni ale planetei Marte, arată un nou studiul al NASA.

Roverul Curiosity al agenției spațiale a făcut o descoperire surprinzătoare în timp ce investiga roci sedimentare bogate în argilă în jurul Craterului Gale, un fost lac care s-a format atunci când un asteroid a lovit Planeta Roșie în urmă cu 3,6 miliarde de ani.

Argila este un indicator bun al vieții pentru că este creată de obicei atunci când mineralele din roci dispar în urma contactului cu apa, un ingredient cheie al vieții. De asemenea, argila este un material excelent pentru depozitarea fosilelor microbiene.

Însă, atunci când roverul Curiosity a extras două mostre de argilit, o rocă sedimentară care conține argilă, din lacul secat, cercetătorii au descoperit că o mostră conținea doar jumătate din cantitatea așteptată de minerale de argilă. În schimb, cealaltă mostră conținea o cantitate mai mare de oxizii de fier, compușii care produc nuanța ruginie a planetei Marte.

Cine ar putea fi „vinovatul” pentru această dispariÈ›ie geologică?

Oamenii de È™tiință cred că „vinovatul” pentru această dispariÈ›ie geologică ar fi saramura: apa extrem de sărată care s-a scurs în straturile de argilă bogate în minerale È™i le-a destabilizat.

„Credeam că odată aceste straturi de minerale de argilă s-au format pe fundul lacului din Craterul Gale, acestea au rămas aÈ™a, astfel conservându-se la momentul formării din urmă cu miliarde de ani. ÃŽnsă, saramura a descompus aceste minerale de argilă în unele locuri, resetând în esență compoziÈ›ia rocilor”, a explicat Tom Bristow, autor coordonator al studiului È™i cercetător la Centrul de Cercetare Ames al NASA din Mountain View, California.

Roverul și-a finalizat analiza prin forarea în straturile de rocă marțiană înainte să folosească instrumentul de chimie și mineralogie, cunoscută drept CheMin, pentru a investiga mostrele.

„Am aflat ceva foarte important”

Procesul de transformare chimică din sedimente este numit diageneză și ar fi putut crea o nouă viață sub suprafața planetei Marte chiar dacă a șters unele dovezi ale vechilor forme de viață de la suprafață.

Cercetările desfășurate de roverul Curiosity nu doar că au dezvăluit modul în care s-a schimbat clima marțiană, dar au ajutat roverul Perseverance să stabilească ce mostre de sol să colecteze astfel încât să-și crească șansele de a descoperi viața, potrivit Live Science.

„Am aflat ceva foarte important. Există unele locuri pe Marte care nu sunt atât de bune pentru păstrarea dovezilor vieÈ›ii de pe planetă. Vestea bună este că putem folosi mineralogia pentru a afla unde să căutăm în continuare viaÈ›a”, a precizat Ashwin Vasavada, om de È™tiință la Jet Propulsion Laboratory al NASA.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Inginerii din Elveția au construit un rover care ar putea cuceri dealurile abrupte ale planetei Marte

Marte ar fi putut găzdui viață. Descoperirea făcută de roverul Curiosity al NASA pe Planeta Roșie

Roverul Perseverance a ajuns într-un nou loc pe planeta Marte. Imaginile dezvăluite de NASA

Roverul Curiosity al NASA a observat nori ciudați și colorați pe planeta Marte

Articolul Dovezi ale vieÈ›ii antice ar fi dispărut de pe Marte. NASA a dezvăluit cine ar fi fost „vinovatul” apare prima dată în Descopera.

Articol original

Medicii au descoperit o proteină care face legătura între toate tipurile de cancer

Fiecare tip de cancer pare să fie inclus în una din nou categorii recent descoperite, potrivit noilor cercetări, în funcție de producerea sau nu a unei proteine.

Cercetătorii, coordonaÈ›i de oameni de È™tiință de la mai multe instituÈ›ii din Sistemul de Sănătate Sinai din SUA, au publicat un studiu în jurnalul Cancer Cell care arată o legătură între toate tipurile de cancer È™i o proteină numită „Yes-associated protein” (YAP)

Oamenii de È™tiință au descoperit diferenÈ›e distincte între celulele canceroase care prezintă YAP, pe care le-au numit tipuri de cancer „YAPon”, în comparaÈ›ie cu tipurile de cancer „YAPoff”, care nu prezintă această proteină.

Tumorile sunt capabile să treacă dintr-o stare în alta

Scopul principal al noului studiu a fost să elaboreze un sondaj concentrat pe proteina YAP din diferite cancere, însă cercetările au implicații importante și pentru dezvoltarea tratamentelor și chiar leacurilor pentru cancer.

ÃŽn timp ce cancerele „YAPoff” au tendinÈ›a să fie deosebit de mortale, atât cancerele „YAPon” È™i „YAPoff” au vulnerabilități consistente în grupurile lor, au aflat cercetătorii. Spre exemplu, chiar È™i expunereai unei tumori „YAPoff” la „YAPon” pare să oprească dezvoltarea cancerului.

Din păcate, tumorile individuale sunt capabile să treacă dintr-o stare în alta, acesta fiind un mecanism de supraviețuire, astfel că eradicarea acestora este destul de dificilăr, potrivit Futurism.

O abordare generală pentru a opri cancerele

Având în vedere că majoritatea descoperirilor legate de cancer sunt extrem de specifice, este fascinant să vedem noi cercetări care arată modele importante în toate tipurile de cancer, iar asta ar putea duce la tratamente mai bune în viitor.

„Regula binară simplă pe care am descoperit-o expune strategii de tratare a multor tipuri de cancer care fac parte fie din superclasa YAPoff fie din YAPon. Mai mult, având în vedere că boala își poate schimba starea astfel încât să lupte împotriva terapiei, dezvoltarea unor moduri de a trata starea YAPoff sau YAPon ar putea deveni o abordare generală pentru a opri cancerele să treacă de la un tip la altul È™i să reziste tratamentelor medicamentoase”, a explicat Joel Pearson, autor coordonator al studiului È™i om de È™tiință la Institutul de Cercetare Lunenfeld-Tanenbaum din Canada.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un test de sânge poate depista peste 50 de tipuri de cancer

Celulele canceroase crescute în laborator diferă foarte mult de cele care apar în corpul uman

Un test de urină ar putea diagnostica din timp cancerul cerebral

Primul pacient injectat cu un vaccin împotriva cancerului, într-un studiu de fază II

Articolul Medicii au descoperit o proteină care face legătura între toate tipurile de cancer apare prima dată în Descopera.

Articol original

AÈ™a-zisele „răpiri de către extratereÈ™tri” ar putea fi cauzate de visele lucide. Ce au descoperit cercetătorii ruÈ™i

Visarea lucidă, prin care oamenii sunt parțial conștienți și își pot controla visele în timpul somnului, ar putea explica așa-zisele povești cu răpiri de către extratereștri, sugerează un nou studiu.

Oamenii au început să relateze astfel de povești încă din secolul XIX. Circumstanțele răpirilor sună deseori ca un vis și evocă sentimente de teroare și paralizie. Anumite stări de visare mai sunt cunoscute să producă astfel de sentimente, ceea ce i-a făcut pe cercetătorii ruși să se întrebe dacă experimentele cu vise ar putea oferi indicii despre așa-zisele experiențe cu extratereștri. Oamenii de știință au cerut participanților să viseze despre întâlniri cu extratereștri sau Obiecte Zburătoare Neidentificate (OZN), descoperind că mai mulți voluntari au avut vise care semănau cu descrieri reale ale unor așa-zise răpiri de către extratereștri.

În timpul visării lucide, oamenii sunt conștienți de faptul că visează și se pot folosi de asta pentru a manipula ce se întâmplă într-un anumit vis. În jur de 55% dintre oameni au parte măcar o dată în viață de astfel de vise, iar 23% au vise lucide cel puțin o dată pe lună, potrivit unui studiu din 2016 care a analizat cinci decenii de cercetări în privința somnului.

Recent, cercetătorii de la un centru de cercetare privat din Moscova au desfășurat experimente cu 152 de adulÈ›i care se autoidentificau drept visători lucizi. Oamenii de È™tiință i-au rugat „să găsească sau să cheme extratereÈ™tri sau OZN-uri” în timpul unui vis lucid. Studiul a fost publicat în International Journal of Dream Research.

„OmuleÈ›i cu piele albastră, capete supradimensionate È™i ochi bulbucaÈ›i”

Cercetătorii au descoperit că 114 dintre participanÈ›i au raportat vise despre un anumit tip de interacÈ›iune de succes cu un extraterestru. Dintre aceÈ™tia, în jur de 61% au descris că s-au întâlnit cu „extratereÈ™tri” care semănau cu cei din romanele È™i filmele È™tiinÈ›ifico-fantastice, în timp ce 19% s-au întâlnit cu extratereÈ™tri care „arătau precum oamenii obiÈ™nuiÈ›i”.

O femeie care a participat la experiment a vorbit despre „omuleÈ›i cu piele albastră, capete supradimensionate È™i ochi bulbucaÈ›i”. Atunci când extratereÈ™trii au invitat-o la bordul navei spaÈ›iale, „am fost orbită de o lumină foarte puternică”, a spus aceasta. „Nu am mai putut să văd nimic È™i m-am simÈ›it ameÈ›ită”, a adăugat femeia, potrivit Live Science.

Un alt participant a spus că a visat că era întins pe patul său atunci când a simÈ›it de parcă era „tras undeva”, ajungând într-o încăpere cu o siluetă albicioasă care i-a deschis pieptul È™i a început „să facă ceva cu niÈ™te unelte”.

Conversații cu extratereștri au avut loc în 26% dintre întâlniri, iar 12% dintre participanți au vorbit cu extratereștri în visele lor și au interacționat fizic cu aceștia. OZN-urile au apărut în 28% dintre întâlniri, iar 10% dintre participanții care au văzut OZN-uri au descris că au fost aduși în interiorul unei nave spațiale extraterestre.

Sentimente de paralizie, frică și neajutorare

Dintre cei care au descris întâlnirile drept „realistice”, 24% au avut parte È™i de paralizie în somn È™i o frică intensă. Astfel de emoÈ›ii însoÈ›esc adesea aÈ™a-zisele răpiri de către extratereÈ™tri. DeÈ™i indivizii care au descris că au fost răpiÈ›i de extratereÈ™tri ar putea crede cu adevărat că totul a fost real, aceÈ™ti oameni întâlneau cel mai probabil un extraterestru în timpul unui vis lucid, au concluzionat autorii studiului.

Sentimente de paralizie, frică și neajutorare în visele intense pot fi extrem de puternice, astfel că nu este de mirare că oamenii care au visat fără să știe insistă că s-au întâlnit cu adevărat cu extratereștri care i-au răpit și i-au transportat la bordul unui OZN, a precizat Michael Raduga, cercetător coordonator și fondatorul al centrului de cercetare privat.

Pentru aceÈ™ti „visători neÈ™tiutori, răpirile sunt reale”, a spus Raduga. „Pur È™i simplu nu È™tiu cum să explice prin ce au trecut”, a adăugat cercetătorul.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Oamenii de știință au identificat 29 de planete de unde extratereștrii ar putea observa Pământul

Fost astronaut: Cine crede că OZN-urile sunt extratereștri, acela este un idiot

Suntem siguri că vrem să fim găsiți de extratereștri? Ce cred cercetătorii de la SETI

Ce mesaje a trimis omenirea până acum extratereștrilor?

Articolul AÈ™a-zisele „răpiri de către extratereÈ™tri” ar putea fi cauzate de visele lucide. Ce au descoperit cercetătorii ruÈ™i apare prima dată în Descopera.

Articol original

Un asteroid uriaș, de mărimea unui stadion, va trece sâmbătă pe lângă Pământ

Un asteroid de mari dimensiuni se îndreaptă spre Pământ cu o viteză foarte mare și va trece pe lângă planetă noastră sâmbătă, 24 iulie.

Astronomii care îl monitorizează estimează că asteroidul, denumit „2008 Go20”, are dimensiunea unui stadion.

NASA a precizat că asteroidul circulă cu o viteză de aproape 29.000 de kilometri pe oră, ceea ce înseamnă o medie de opt kilometri pe secundă. Având în vedere această viteză mare, orice obiect care se intersectează cu asteroidul va fi distrus din cauza impactului.

Potrivit bazei de date a NASA în care sunt monitorizate obiectele aflate în apropierea Pământului (NEO), asteroidul 2008 Go20 are un diametru de 220 de metri și va zbura la o distanță de 5.984.000 de kilometri față de Terra. Spre comparație, distanța dintre Pământ și Lună este de 384.400 de kilometri.

Potrivit calculelor NASA, citate de NDT, roca uriașă nu se va apropia de Terra la o distanță mai mare de 4.193.160 de kilometri.

Asteroidul care se va apropia de Pământ în 24 iulie, clasificat în categoria Apollo

NASA a spus că asteroidul se va deplasa în siguranță pe lângă Pământ. Cu toate acestea, orbita lui 2008 Go20 a fost clasificată ca „Apollo”. ÃŽn această categorie sunt înscriÈ™i cei mai periculoÈ™i asteroizi. Un asteroid din categoria Apollo este un obiect NEO. Categoria a fost denumită după asteroidul 1862 Apollo care a fost descoperit de astronomul german Karl Reinmuth.

Credit foto: NASA

Chiar dacă probabilitatea ca asteroidul să lovească Pământul este extrem de mică, iar astronomii NASA sunt siguri că nu va exista niciun pericol, agenția spațială monitorizează continuu obiectul.

Un asteroid este alcătuit, în esență, din fragmente și resturi rămase în urma formării Sistemului Solar. O astfel de rocă este considerată un obiect potențial periculos din apropierea Pământului (NEO) atunci când se apropie de planeta noastră la o distanță mai mică de 1,3 ori decât cea dintre Pământ și Soare (150.000.000 km).

Asteroidul 2008 Go20 va trece pe lângă Pământ sâmbătă, 24 iulie, la 22:35, ora României.

Vă recomandăm să citiți și:

Un cercetător român a ajutat la descifrarea misterului celebrului asteroid Pallas, unul dintre cei mai mari din Sistemul Solar

Asteroidul Hygiea ar putea fi cea mai mică planetă din sistemul nostru solar

Acesta să fie ”vărul” lui Oumuamua? Un alt asteroid misterios poate proveni din afara Sistemului Solar. A atras atenÅ£ia prin comportamentul său ”rebel”

Materie organică esențială vieții pe Pământ, descoperită pentru prima oară pe suprafața unui asteroid

Articolul Un asteroid uriaș, de mărimea unui stadion, va trece sâmbătă pe lângă Pământ apare prima dată în Descopera.

Articol original

Roboții dintr-un depozit al unui lanț de supermarketuri au declanșat un incendiu care a întârziat mii de comenzi

Recent, trei roboți autonomi au declanșat un incendiu într-un depozit după ce s-au lovit unul de altul și au provocat o combustie.

Incidentul nefericit, sau poate primul semn al unei eventuale revoluții a roboților, a creat un haos total într-un depozit Ocado, un lanț de supermarketuri din Regatul Unit.

Compania folosește roboți în depozitele sale pentru a pregăti și trimite în jur de 150.000 de comenzi în fiecare săptămână, scrie Futurism.

O tehnologie care continuă să fie imperfectă

Reprezentanții Ocado au transmis că incendiul a dus la oprirea activității timp de câteva zile și a întârziat mii de comenzi.

Deși roboții din depozite s-au dovedit a fi extrem de utili la locul de muncă, desfășurând operațiuni mult mai rapid decât colegii lor umani, incidentul arată cât de multe se pot întâmpla din cauza unei simple erori. Până la urma, vorbim aici despre o tehnologie care continuă să fie imperfectă.

Poate că automatizarea depozitelor nu este chiar atât de spectaculoasă pe cât am vrea să credem

Ar fi ușor să ne amuzăm de posibilitatea că roboții nu au mai fost mulțumiți de locul lor de muncă și au decis să ardă depozitul din temelii. Însă, tot mai multe dovezi arată că introducerea roboților în depozite face totul mult mai periculos pentru toți cei implicați.

Așadar, dacă un lanț de supermarketuri nu poate împiedica trei roboți să se lovească unul de altul și să declanșeze un incendiu care întârzie mii de comenzi, poate că automatizarea depozitelor nu este chiar atât de spectaculoasă pe cât am vrea să credem.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Inginerii au construit un robot, inspirat de gândacul de bucătărie, care nu poate fi strivit

Ollie, robotul foarte simpatic care calcă pe urmele roboților de la Boston Dynamics

Ismail al-Jazari, inventatorul musulman considerat de mulți părintele roboticii

Un robot ucigaș și complet autonom ar fi atacat soldați aflați în retragere în Libia

Articolul Roboții dintr-un depozit al unui lanț de supermarketuri au declanșat un incendiu care a întârziat mii de comenzi apare prima dată în Descopera.

Articol original

O tehnologie revoluționară a transformat gândurile unui bărbat paralizat în cuvinte scrise pe un ecran

Oamenii de știință au dezvoltat un implant neural care a fost capabil să citească gândurile unui bărbat paralizat și să le transforme în cuvinte scrise, astfel oferindu-i o nouă cale de comunicare după ce și-a pierdut abilitatea de a vorbi.

„Nu ne-am imaginat niciodată că vom ajunge aici”, a spus Melanie Fried-Oken, neurolog la Universitatea de Știință È™i Sănătate din Oregon, care nu a participat la cercetări.

Tot ce a trebuit să facă pacientul, cunoscut drept Pancho, a fost să încerce să vorbească, iar sistemul i-a detectat intenția, i-a descifrat gândurile și le-a transforme în cuvinte scrise pe un ecran, potrivit cercetărilor publicate în New England Journal of Medicine.

„Să demonstrezi faptul că pot descifra limbajul de pe urma semnalelor electrice în regiunea din creier implicată în procesul vorbirii este revoluÈ›ionar”, a adăugat Fried-Oken.

„Sfântul Graal” în domeniul cercetării legate de interfaÈ›a creier-computer

ReuÈ™ita este de-a dreptul È™ocantă. Bărbatul paralizat nu a reuÈ™it doar să comunice clar fără să rostească un singur cuvânt, dar cercetătorii nici măcar nu erau sigur dacă Pancho mai are capabil să comunice înainte de acest studiu. Descoperirea este considerată „Sfântul Graal” în domeniul cercetării legate de interfaÈ›a creier-computer.

„Acea regiunea din creier ar fi putut să fie în stare latentă, iar noi pur È™i simplu nu am È™tiut dacă se va trezi astfel încât el să poată vorbi din nou”, a precizat Edward Chang, autor coordonator al studiului È™i director de chirurgie neurologică la Universitatea din California, San Francisco.

„Să nu poÈ›i comunica cu nimeni este devastator”

Pentru moment, sistemul rămâne imperfect. Algoritmul care decodifică gândurile pacientului a ghicit cuvânt corect în aproximativ jumătate din 9.000 de încercări. Însă, acel număr a explodat atunci când Pancho a recitat propoziții care erau deja scrise pe ecran. În afară de asta, atât cuvintele individuale cât și propozițiile complete au devenit tot mai precise mulțumită unui funcții de autocorectare care a fost adăugată la algoritm, scrie Futurism.

Folosind tehnologia pentru a vorbi cu jurnaliÈ™tii, Pancho a spus că sistemul este „o experiență care i-a schimbat viaÈ›a”. „Vreau doar să, nu È™tiu, să am parte de ceva bun, pentru că medicii mi-au spus mereu că nu mai am È™anse să mă fac bine”, a spus pacientul.

„Să nu poÈ›i comunica cu nimeni, să nu poÈ›i să ai o conservaÈ›ie normală È™i să te exprimi în orice fel, este devastator. Este foarte greu să trăieÈ™ti aÈ™a”, a adăugat Pancho.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Alimentele care te ajută să ai un creier sănătos

Creierul uman are foarte multe în comun cu testiculele. Ce au aflat cercetătorii despre aceste organe

Ce s-a întâmplat în creierul voluntarilor cărora li s-a atașat un deget robotic la mână

Gena defectă care încetinește celulele creierului

Articolul O tehnologie revoluționară a transformat gândurile unui bărbat paralizat în cuvinte scrise pe un ecran apare prima dată în Descopera.

Articol original

Tehnica de editare genetică CRISPR, un succes în blocarea reproducerii virusului SARS-CoV-2 în celule umane

Oamenii de știință au folosit cu succes tehnologia de editare genetică CRISPR pentru a bloca transmiterea virusului SARS-CoV-2 în celule umane infectate, potrivit unui nou studiu care ar putea deschide calea pentru tratamente împotriva COVID-19.

Cercetările au fost publicate în jurnalul Nature Communications. Oamenii de știință din Australia au explicat că tehnologia a fost eficientă împotriva transmiterilor virale în testele de laborator, adăugând că speră să înceapă studii pe animale în curând.

Tehnologia CRISPR, care permite cercetătorilor să modifice secvențele din ADN și funcțiile genetice, s-a arătat deja promițătoare în eliminarea codurilor genetice care declanșează dezvoltarea cancerului la copii.

Echipa a folosit o enzimă, CRISPR-Cas13b, care se leagă de secvențele ARN relevante de pe noul coronavirus și degradează genomul de care virusul are nevoie pentru a se reproduce în interiorul celulelor umane.

„Tehnica CRISPR a funcÈ›ionat de fiecare dată”

De asemenea, echipa a instruit enzima CRISPR să recunoască virusul SARS-CoV-2, a precizat Sharon Lewin, autor principal al studiului și cercetător la Institutul Peter Doherty pentru Infecție și Imunitate din Australia.

„Odată ce virusul a fost recunoscut, enzima CRISPR s-a activat È™i a descompus virusul. Am È›intit diferite părÈ›i ale virusului, părÈ›i care sunt foarte stabile È™i nu se schimbă È™i părÈ›i care sunt extrem de schimbătoare. Tehnica a funcÈ›ionat de fiecare dată”, a adăugat Lewin.

Totodată, tehnica a reușit să oprească reproducerea virală în mostre de variante ale coronavirusului, precum Afla. Deși mai multe vaccinuri împotriva COVID-19 sunt deja disponibile, opțiunile de tratament sunt puține și doar parțial eficiente, potrivit Science Alert.

„OpÈ›iunile actuale sunt limitate È™i reduc riscul de deces cu doar 30%”

Lewin a mai spus că folosirea tehnicii CRISPR în medicină la scară largă va fi posibilă „peste ani, nu luni”. TotuÈ™i, oamenii de È™tiință au insistat că tehnica ar putea fi folositoare în lupta cu noul coronavirus.

„ÃŽncă avem nevoie de tratamente mai bune pentru oamenii care sunt internaÈ›i în spital din cauza COVID-19. OpÈ›iunile actuale sunt limitate È™i reduc riscul de deces cu doar 30%”, a adăugat Lewin.

Potrivit lui Lewin, tratamentul ideal ar fi un antiviral simplu, administrat oral, pe care pacienții l-ar primi imediat ce sunt depistați pozitiv cu infecția cu noul coronavirus. Astfel, pacienții nu ar dezvolta o formă severă de boală, iar sistemele de sănătate nu ar mai fi sub presiune.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O terapie bazată pe tehnologia de editare genetică CRISPR a redus colesterolul cu 57%

Tehnologia CRISPR poate fi folosită pentru a distruge cancerul

Un experiment de editare genetică CRISPR a embrionilor umani s-a sfârșit cum nu se poate mai prost

Identificarea vulnerabilităţilor genetice ale leucemiei cu ajutorul CRISPR

Articolul Tehnica de editare genetică CRISPR, un succes în blocarea reproducerii virusului SARS-CoV-2 în celule umane apare prima dată în Descopera.

Articol original

Care sunt șansele ca Jeff Bezos să nu supraviețuiască zborului în spațiu la bordul navei New Shepard

Jeff Bezos ar trebui să se simtă destul de încrezător că nu va arde de viu în timpul călătoriei sale spațiale din 20 iulie. Deși este mai riscant decât mult alte activități pe care le-ar putea face miliardarii planetei, primul zbor cu echipaj la bordul rachetei New Shepard va fi la fel de periculos ca multe alte lansări spațiale, potrivit experților.

Bezos, fostul CEO al Amazon, va participa la călătoria de 11 minute alături de alți trei membri de echipaj. Evenimentul este așteptat să coincidă cu aniversarea a 52 de ani de la aselenizarea misiunii Apollo, în 1969. Capsula New Shepard, care funcționează în mod autonom și poate găzdui până la șase pasageri, va fi lansată din vestul statului american Texas și ar trebui să ajungă până la înălțimea de 100 kilometri, deseori considerată granița spațiului.

Zborul în spațiu este, desigur, foarte riscant. Factorii principali care afectează acel risc includ experiența companiei care lansează misiunea, numărul de lansări pe care l-a desfășurat un vehicul și tipul de motor al rachetei, a spus Joseph Fragola, CEO al Asti Group, LLC și inginer independent care se ocupă cu analizarea riscurilor pentru NASA de zeci de ani.

Blue Origin, compania spațială a lui Jeff Bezos, a desfășurat 15 zboruri cu New Shepard în timpul testelor fără echipaj, doar o eroare parțială având loc, timp în care capsula a aterizat în siguranță, însă propulsorul s-a prăbușit.

„Acesta este un lucru extraordinar de pozitiv”, a spus Fragola, referindu-se la palmaresul companiei Blue Origin.

De ce depinde mare parte din riscul zborului în spațiu?

Mai mult, nava New Shepard va desfășura o călătorie scurtă, nu va intra pe orbită, și va folosi un motor relativ simplu, a explicat Blake Putney, inginer care a evaluat în trecut riscurile pentru vehiculele NASA.

Motorul BE-3 (Blue Origin-3) al navei generează în jur de 50.000 kilograme de propulsie atunci când pornește, potrivit companiei. Asta este mult mai puțin decât propulsoarele folosite pentru Space Shuttle de la NASA, care generau în jur de 544.000 kilograme de propulsie pe rampa de lansare.

Sursa foto: Profimedia

Mare parte din riscul zborului spaÈ›ial depinde de „cât de puternic È™i complex este motorul È™i cât de mult timp are la dispoziÈ›ie pentru a eÈ™ua”, a spus Putney. Propulsoarele folosite pentru Space Shuttle erau bestii complicate care trebuiau să ducă echipajele pe orbită, ceea ce înseamnă că foarte multe lucruri pot da greÈ™ în timpul ascensiunii.

După dezastrul din 1986 al navetei spațiale Challenger, Fragola a calculat că flota complexă de navete ar trebui să înregistreze o eroare la 1 din 120 de lansări, un număr care s-a dovedit a fi destul de precis având în vedere că programul a desfășurat 135 de misiuni în 30 de ani și a suferit două tragedii în acel timp. Naveta spațială Challenger s-a dezintegrat la doar 73 de secunde de zbor, toți cei șapte membri ai echipajului murind la bordul navei.

Sistemul de parașută, un alt factor de risc

Însă ambii experți au căzut de acord că majoritatea vehiculelor mature de lansare, adică cele care au zburat de mai multe ori, ar trebui să aibă o rată de eroare de aproximativ 1 la 1.000 de zboruri, scrie Live Science.

„ÃŽn comparaÈ›ie cu avioanele, este absolut teribil. O aeronavă americană se află acum la o È™ansă de dezastru de 1 la 100 milioane È™i până la 1 la 1 miliard”, a spus Fragola.

Având în vedere experienÈ›a companiei Blue Origin de până acum, Fragola estimează că È™ansele ca ceva să nu meargă cum trebuie „ar fi de 1 la 100 È™i 1 la 500, cea mai bună estimare fiind de 1 la 200”.

TotuÈ™i, având în vedere că echipajul capsulei New Shepard va fi situat departe de motor È™i are oportunitatea de a se separa È™i evada în caz de catastrofă, Fragola ar creÈ™te estimarea. Putney a adăugat că un alt factor de risc este reprezentat de sistemul de paraÈ™ută care va fi responsabil cu aducerea în siguranță a echipajului pe sol. „Dacă vântul va sufla cu putere, capsula s-ar putea rostogoli”, a spus acesta.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Miliardarul Jeff Bezos va zbura în spațiu împreună cu fratele său Mark

Petiție împotriva lui Jeff Bezos. Peste 14.000 de oameni nu vor ca fondatorul Blue Origin să se reîntoarcă pe Pământ

Ce face Bezos după plecarea de la conducerea Amazon

Ce spune Richard Branson despre aÈ™a-zisa cursă spaÈ›ială cu Jeff Bezos: „Știu că nimeni nu mă va crede”

Articolul Care sunt șansele ca Jeff Bezos să nu supraviețuiască zborului în spațiu la bordul navei New Shepard apare prima dată în Descopera.

Articol original

Stele verzi – pe umerii atomului: naveta nucleară (2)

Radiatie

Eixsta insa o problema, care a impactat designul RNS-ului si a modulelor sale: radiatia. Vedeti voi, dupa cum stim, un motor NERVA poate emite radiatie in patru scenarii diferite, la diferite nivele:

  1. motor nepornit: radiatie practic inexistenta. Uraniul e inert, si se descompune natural, nefiind mai radioactiv decat in starea sa de metal greu.
  2. motor in timpul arderii: aici este varful radiatie, cu un mix intens de radiatie neutronica si raze gamma.
  3. motor imediat dupa ardere: el nu mai produce radiatie neutronica intensa, insa razele gamma se pastreaza; in aceasta etapa, materialele radioactive cu durata de injumatatire scurta se descompun
  4. motor la interval de ore/zile dupa ardere: inca emite radiatie gamma intensa, chiar daca la un nivel de sute de ori mai mic decat in timpul arderii. Produsii de fisiune care se descompun rapid dispar, insa dureaza decenii pentru cei cu viata medie sa dispara. Rata de scadere a radioactivitatii scade pe masura ce elementele active principale devin cele cu varsta medie, cum ar fi strontiu-90 sau cesiu-137. Pentru disparitia lor, se estimeaza ca timpul ar fi de 10 ori durata de injumatatire, adica cam 300 de ani. Motorul va fi radioactiv si apoi, multumita elementelor transuranice produse in timpul functionarii, dar genul lor de radiatie predominanta, adica descompunere alpha si beta, e mult mai usor de ecranat.

Un alt aspect ce trebuie reamintit din articole precedente este faptul ca numai o parte marunta din cantitatea de material fisionabil este folosita in timpul arderii. Procentele variaza in functie de gradul de imbogatire, dar putem estima ca daca pornim cu un motor ce foloseste 90% U-235 (Adica aproape de nivelul unei arme atomice) la finalul a 15 arderi, va fi folosit cam 5-10% din el.
De ce asa putin? Pentru ca multe dintre produsii de fisiune ai reactiei (asa-numita “cenusa atomica”) sunt otravuri neutronice, care inabusa reactia nucleara. Asadar, chiar daca mai o groaza de combustibil, nu o poti folosi.

Teoretic, poti lua motorul (extrem de radioactiv) sa extragi combustibilul din el, si sa-l reprocesezi. Asta se intampla pe Pamant pentru reactoarele franceze, care isi trimit combustibilul folosit la Le Hague. Acolo, comubstibilul este topit, si produsii de fisiune impreuna cu elementele transuranice sunt extrasi, ramanand numai uraniul nefolosit. Produsii de fisiune pot fi apoi stocati, iar elementele transuranice refolosite (multe dintre ele sunt ele insele fisionabile).

E…. un proces complicat, care necesita practic o uzina de reprocesare pe orbita. Procedeele folosite in Franta sunt de tip “apoase” (aqueous, in engleza) si sunt aceleasi folosite ca si pentru armele atomice. Dar asta e fiindca La Hague are scop dual, civil si militar. Exista procedee precum electrorafinarea si piroprocesarea care ar ieftini procesul (obtinand material mai putin pur, inadecvat armelor dar perfect utilizabil in reactoare sau motoare).

Totusi… o rafinarie in orbita nu e ceva ieftin, si nu exista multe indicii ca NASA a cochetat foarte mult cu ideea. In schimb, odata ce modulele de propulsie erau imbacsite de produsi de fisiune si nu mai porneau, ele urmau sa fie puse pe orbite moarte, departe de alti sateliti, unde urmau sa… stea, la fel ca satelitii scosi din uz.

Nus tiu de voi, dar gandul ca ai avea sateliti plini de zeci de kilograme de metale radioactive nu e incantator. Desi nu e cine stie ce pericol pentru planeta, radiatia poate praji din greseala un satelit care se apropie prea mult. Spatiul e deja extrem de radioactiv, asa ca sateltii de inaltimi mari sunt deja ecranati, dar chiar si asa, ecologistii chiar si in anii 70 s-ar fi simtit… stingheri.

Putem specula ca agentia ar fi folosit bazele lunare si orbitale pentru a cosntrui, la un moment dat o uzina mica de reprocesare, daca nu din alt motiv, macar fiindca ar fi insemnat ca puteau folosi uraniul deja lansat, fara a fi nevoita sa importa cantitati mari de pe Pamant din nou. O idee care sprijina principiile modulare si de infrastructura orbitala a IPP. Dar asta ar fi fost intr-un viitor relativ indepartat, dupa multe cercetari.

Dincolo de dificultatile tehnice pentru sfarsitul vietii acestor module era faptul ca erau terbil de radioactive in timpul functionarii si imediat dupa. In spatiu nu ai atmosfera asadar radiatia nu e diminuata decat de distanta. Motorul NERVa prevedea un scut anti-radiatie care sa umbreasca partea frontala a navei, unde urmau sa stea astronautii:

 

Problema e ca a te apropia de RNS din laterala devine o propunere extrem de riscanta. Practic, fara atmosfera, zona de excluziune e de ordinul kilometrilor, in functie de puterea motorului. Asta e problematic daca doresti sa andochezi la o statie spatiala, alt vehicul sau pur si simplu sa transferi incarcatura cargo.

Cele doua mari nume in domeniu sunt Holmes F. Crouch, care a scris lucrarea “Nuclear Space Propulsion” in 1965, in care a calculat fluxul de radiatie pentru un motor NERVA obisnuit.

Diagramele de radiatie un jurul unui motor NERVA. Multumim domnului Crouch si site-ului Atomic Rockets

 

Problema radiatiilor nu era simpla de rezolvat, daca tinem cont ca, fiind vehicule orbitale, ele trebuies sa fie cat mai usoare. Asadar, sa inglobezi motorul in plumb nu era o idee castigatoare. Chiar si scutul-umbrela, cu arcul sau redus, era greu de 1.5 tone.

Inginerii de casa ai firmelor au adoptat solutii interesenta pentu a incerca sa contracareze efectele motorului. Astfel se explica de ce vehiculele tind sa fie lunguiete, si sa puna rezervorul intre sarcina utila si motor. Masa de reactie putea, astfel, sa joace rol de masa de ecranare.

Problema era ca masa de reactie se termina pe parcursul arderii, iar la final ramane foarte putina in rezervor. Asta explica si de ce partea anterioara a conceptelor au forma naterioara de tip trunchi de con. Mai mult, unele design-uri aveau rezervoare secundar inauntru, pentru a se asigura ca va fi o masa de combustibil intre sarcina si motor pana in ultimele secunde ale arderii. Uneori vorbim de rezervoare in forma de coloana, alteori in forma de butoiase secundare interne.

Design pentru RNS Clasa 1, cu coloana centrala (denumita standdpipe) Ea era ultima parte din rezervor care se golea minimizand dozajul primit de echipaj.

 

Chiar si asa, RNS a fost aspur crtiticata pentru nivelul de radiatie pe care-l primeau echipajele. Intr-un raport al NASA contractat companiei Bellcomm, D. J. Osias a criticat complicatiile provocate de radiatia nucleara a motorului, spunand ca analizele erau bazate pe scenarii optimiste de functionare.

Osias a calculat, folosind graficele lui Crouch, ca doza maxima de radiatie pe care ar trebui sa o primeasca un astronaut s-ar situa intre 0.1 si 0.25 de Sievert per an. In schimba, astronautii ar primi 0.1 Sievert de fiecare data cand RNS ar realiza o ardere. Dansul a recomandat ca un alt vehicul sa nu se apropie mai mult de 100 de mile (!!!) lateral de o nava in functiune atata timp cat motorul era in functiune. La o distanta de 16 km, un astronaut ar resimti 0.25 – 0.3 Sievert per ora de la un motor in functiune.

Mai rau e ca RNS-ul orbita Luna la o inatime de 100 de km, ceea ce ar fi insemna ca astronautii trebuiau sa se adposteasca cand trecea deasupra.

Astazi, limita anuala pentru astronauti este de 3 Sievert, cu o limita de cariera de 4 Sievert. Ceea ce inseamna ca dupa 10 arderi complete, astronautul nu ar mai avea voie sa zboare (coincidenta face ca motorul NERVA sa fie inabusit tot dupa 10 arderi complete).
 

Va urma.
 

Marian Dumitriu (Checkmate)

Surse:
1. http://www.projectrho.com/public_html/rocket/realdesigns4.php#id–Reusable_Nuclear_Shuttle_Class_1
2. https://www.wired.com/2012/09/nuclear-flight-system-definition-studies-1971/
3. http://www.projectrho.com/public_html/rocket/spacetug.php#spacetug
4. Pre-Phase A Study for Analysis of a nuclear space tug vol 4 : https://ntrs.nasa.gov/citations/19710011980
5. Pre-Phase A Study for Analysis of a nuclear space tug vol 5 : https://ntrs.nasa.gov/citations/19710011981
6. https://theconquestofspace.com/?p=361
7. https://web.archive.org/web/20120505171808/http://www.energyfromthorium.com/NuclearShipPropulsion.html

The post Stele verzi – pe umerii atomului: naveta nucleară (2) appeared first on Romania Military.

Articol original

Greșeala făcută de Charles Darwin în privința selecției sexuale. Ce arată un nou studiu

Charles Darwin a fost un om de știință precaut. În secolul XIX, în timp ce colecta dovezi pentru teoria sa privind evoluția speciilor prin selecția naturală, Darwin a observat că teoria nu explica cozile extravagante ale păunilor masculi, coarnele cerbilor, sau de ce masculii unor specii sunt mult mai mari decât femelele.

Pentru aceste ciudățenii, Darwin a propus o teorie secundară: selecția sexuală a trăsăturilor care cresc șansele unui animal de a avea un partener și a se reproduce. Darwin a diferențiat cu atenție între armele precum coarnele, colții și dimensiunile impresionante care sunt folosite pentru a supune rivalii, și ornamentele care au scop fermecarea sexului opus.

Darwin credea că selecția sexuală ar putea fi explicată prin raporturile inegale de sex (adică atunci când există mai mulți masculi decât femele într-o populație, sau vice versa). Cercetătorul argumenta că un bărbat cu mai puține femele ar trebuie să depună mai mult efort pentru a dobândi un partener, iar această competiție se află în spatele selecției sexuale.

În ce populații apare cea mai intensă selecție sexuală?

Acum, un nou studiu a confirmat o legătură între selecția sexuală și raporturile de sex, la fel cum bănuia Darwin. Însă, în mod surprinzător, descoperirile recente sugerează că Darwin a înțeles totul pe dos. Oamenii de știință au descoperit că selecția sexuală nu este cel mai pronunțată atunci când potențialii parteneri sunt puțin, ci atunci când există din abundență. Asta înseamnă că trebuie să analizăm din nou presiunile selecției care joacă un rol în populațiile de animale ce includ raporturi inegale de sex.

După ce au analizat 462 de specii diferite de reptile, mamifere și păsări, oamenii de știință au descoperit o legătură puternică între raporturile de sex și dimorfismul sexual, astfel confirmând suspiciunile lui Darwin.

Totuși, tendința a fost opusă față de cea prezisă de Darwin cu dovezile sale limitate. Se pare că cea mai intensă selecție sexuală, indicată de masculi mai mari în comparație cu femele, apare în specii în care există o abundență de femele pentru masculii, spre deosebire de penuria sugerată de Darwin, potrivit Science Alert.

Studiul nu anulează sub nicio formă teoriile lui Darwin

Studiul nu anulează sub nicio formă teoriile lui Darwin în privința selecției naturale și a selecției sexuale. Descoperirile pur și simplu arată un mecanism diferit față de cel propus de Charles Darwin.

Presupunerile lui erau bazate pe ideea că cea mai intensă competiție pentru parteneri ar trebui să apară acolo unde există un deficit de parteneri. Însă, teoriile mai recente sugerează că această logică nu ar fi fost corectă și că selecția sexuală este, de fapt, un sistem în care câștigătorul primește totul.

Asta înseamnă că, atunci când există mulți potențiali parteneri într-o populație, un mascul superior (în opinia cercetătorilor, cel mai mare și mai greoi) se bucură de un câștig mai mare, astfel fertilizând un număr mai mare de femele în detrimentul masculilor mai mici, care s-ar putea să nu se reproducă deloc.

Vă mai recomandăm să citiți și:

”Procesul maimuÅ£ei”. Un profesor a ajuns în faÅ£a judecătorilor pentru că l-a predat pe Darwin

Cum a ajuns ”ruÅŸinea familiei”, Charles Darwin, să schimbe omenirea. Cinci lucruri puÅ£in ÅŸtiute

Două caiete care au aparținut lui Charles Darwin, cu o valoare de milioane de lire sterline, au dispărut

Cu cine a fost căsătorit marele Charles Darwin. Emma îi era şi verişoară

Articolul Greșeala făcută de Charles Darwin în privința selecției sexuale. Ce arată un nou studiu apare prima dată în Descopera.

Articol original

Moment istoric pentru Virgin Galactic. Richard Branson și echipajul au ajuns în spațiu

Moment istoric pentru Virgin Galactic. Richard Branson, fondatorul companiei, a desfășurat duminică, 11 iulie, primul său zbor în spațiu la bordul avionului VSS Unity.

Miliardarul a decolat alături de echipajul său de la cosmodromul Spaceport America cu o întârziere de 90 de minute din cauza condițiilor meteo nefavorabile.

Duminică, 11 iulie, VSS Unity a decolat de sub aripile aeronavei VMS Eve. La altitudinea de aproximativ 15.000 metri, Unity s-a desprins de Eve. Apoi, avionul s-a deplasat pe cont propriu în spațiul suborbital. Atât Eve cât și Unity s-au întors la complexul de lansare Spaceport America.

O cursă spațială între miliardari

Avionul spațial VSS Unity a fost pilotat de Dave Mackay și Michael Masucci, iar aeronava VMS Eve de C.J. Sturckow și Kelly Latimer. Pasagerii care l-au însoțit pe Richard Branson au fost Beth Moses, Colin Bennett și Sirisha Bandla, toți fiind angajați ai companiei Virgin Galactic.

Aeronava VMS EVE purtând avionul spațial VSS Unity sub aripi. Sursa foto: Profimedia

Branson a desfășurat zborul spațial cu doar nouă zile înaintea unei alte companii, Blue Origin. Compania intenționează să-și trimită șeful în spațiu, Jeff Bezos, fondatorul miliardar al Amazon care a demisionat recent de la conducerea companiei. Bezos este așteptat să ajungă în spațiu la data de 20 iulie 2021.

Primul turist în spațiu

Zborul lui Bezos va coincide cu aniversarea a 52 de ani de la prima aselenizare, cea a misiunii Apollo 11, din 1969. Branson a declarat în interviuri că și-a dorit să ajungă în spațiu încă din tinerețe, atunci când a văzut astronauții pășind pe Lună. Recent, Branson a negat că ar fi într-o cursă spațială cu Bezos. Între timp, Bezos a rămas tăcut în această privință.

Virgin Galactic intenționează să trimită turiști în spațiu încă de la fondarea sa din 2004. Totodată, Blue Origin încearcă același lucru de la fondarea sa patru ani mai târziu.

TotuÈ™i, Richard Branson (È™i nici Jeff Bezos) nu este primul turist care ajunge în spaÈ›iu. De fapt, primul turist în spaÈ›iu a fost Dennis Tito, un afacerist american È™i fost om de È™tiință la Jet Propulsion Laboratory al NASA. Tito a ajuns la bordul StaÈ›iei SpaÈ›iale InternaÈ›ionale în aprilie – mai 2001, acolo unde a rămas timp de È™apte zile. Pentru călătoria sa, Tito a plătit 20 de milioane de dolari.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Richard Branson, primul zbor spațial cu Virgin Galactic. Lansarea și călătoria în spațiu, transmise în direct

Ce spune Richard Branson despre aÈ™a-zisa cursă spaÈ›ială cu Jeff Bezos: „Știu că nimeni nu mă va crede”

Petiție împotriva lui Jeff Bezos. Peste 14.000 de oameni nu vor ca fondatorul Blue Origin să se reîntoarcă pe Pământ

Miliardarul Jeff Bezos va zbura în spațiu împreună cu fratele său Mark

Articolul Moment istoric pentru Virgin Galactic. Richard Branson și echipajul au ajuns în spațiu apare prima dată în Descopera.

Articol original

Astronomii au descoperit un nor cosmic uriaș, mult mai mare decât întreaga galaxie Calea Lactee

În spațiul intergalactic, ceva imens stă la pândă. Nu este o galaxie, deși dimensiunea sa este comparabilă. În schimb, este vorba despre un nor vast de gaz fierbinte și strălucitor, mult mai mare decât Calea Lactee, situat în spațiul dintre galaxiile care formează un roi.

Oamenii de știință cred că norul s-ar fi desprins de una dintre acele galaxii, acesta fiind primul nor de acest tip pe care l-am observat până acum. În mod surprinzător, norul nu s-a disipat, însă a rămas așa timp de sute de milioane de ani.

Descoperirea nu doar că dezvăluie detalii noi despre mediile din interiorul roiurilor de galaxii, ci și sugerează o nouă cale de explorare și înțelegere a acestor structuri colosale.

„Aceasta este o descoperire palpitantă È™i surprinzătoare. Demonstrează faptul că noi surprize pot avea mereu loc în astronomie, aceasta fiind cea mai veche dintre È™tiinÈ›ele naturale”, a spus Ming Sun, fizician la Universitatea din Alabama, Huntsville, SUA.

Un roi de galaxii care conține cel puțin 73 de galaxii majore

Roiurile de galaxii sunt, după cum sugerează È™i numele, grupuri de galaxii legate împreună prin gravitaÈ›ie. Roiul de galaxii în care norul „orfan” a fost găsit este numit Abell 1367, fiind situat la 300 de milioane de ani-lumină depărtare. Acesta conÈ›ine cel puÈ›in 73 de galaxii majore È™i face parte dintr-un complex mai mare de roiuri.

O echipă coordonată de astronomul Chong Ge de la Universitatea din Alabama, Huntsville, a folosit telescopul cu raze X XMM-Newton al Agenției Spațiale Europene și telescopul Very Large Telescope (VLT) pentru a descoperi emisii cu raze X care arată că norul este mult mai mare decât au crezut inițial cercetătorii.

Norul este mult mai mare decât întreaga galaxie Calea Lactee

Norul este mult mai mare decât întreaga galaxie Calea Lactee, având o masă de aproximativ 10 miliarde de ori mai mare decât a Soarelui. Norul nu pare să fie asociat cu o galaxie cunoscută din acel roi. Pur și simplu plutea prin spațiu. Însă, oamenii de știință au reușit să obțină indicii privind originea norului cu ajutorul temperaturii gazelor din interiorul său.

Temperatura norului variază între 10.000 și 10.000.000 grade Kelvin, măsurătorile fiind compatibile cu gazele descoperite în interiorul galaxiilor, mediul interstelar. Gazul din spațiul dintre galaxiile unui roi este mult mai fierbinte, ajungând până la 100 milioane de grade Kelvin.

Asta sugerează că norul de gaz a fost desprins dintr-o galaxie în timp ce se deplasa prin spațiu, scrie Science Alert.

Având în vedere masa considerabilă a norului, echipa a stabilit că galaxia din care a fost desprins era una de-a dreptul masivă. Asta ar putea ajuta astronomii să descopere galaxia din care a provenit, un alt indiciu fiind urmele de gaze care se extind din nor.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Premieră astronomică. Oamenii de știință au confirmat coliziunea dintre o gaură neagră și o stea neutronică

Astronomii au descoperit o stea care ar putea fi cea mai veche din Universul cunoscut

Astronomii au descoperit încă un cerc fantomatic misterios în spațiul extragalactic

Astronomii au descoperit gaura neagră cea mai apropiată de Pământ

Articolul Astronomii au descoperit un nor cosmic uriaș, mult mai mare decât întreaga galaxie Calea Lactee apare prima dată în Descopera.

Articol original

Richard Branson, primul zbor spațial cu Virgin Galactic. Lansarea și călătoria în spațiu, transmise în direct

Richard Branson, fondatorul Virgin Galactic, este așteptat să desfășoare primul său zbor în spațiu la bordul avionului spațial VSS Unity duminică, 11 iulie.

Branson, în vârstă de 70 de ani, și restul membrilor echipajului Unity 22 vor decola de la cosmodromul Spaceport America în apropiere de orașul Truth or Consequences din New Mexico, la bordul vehiculului spațial VSS Unity SpaceShipTwo al companiei Virgin Galactic.

Evenimentul va fi transmis în direct, începând cu ora 16:00 (ora locală a României). Transmisiunea va putea fi urmărită pe pagina oficială a Virgin Galactic, iar informații actualizate despre zborul spațial vor fi transmise și pe site-ul www.descopera.ro.

Cât va dura zborul spațial al lui Richard Branson la bordul VSS Unity?

Deocamdată, reprezentanții Virgin Galactic nu au dat publicității detalii cheie despre cronologia zborului. Duminică, 11 iulie, VSS Unity va decola sub aripile aeronavei purtătoare, un avion numit VMS Eve. La altitudinea de aproximativ 15.000 metri, Unity se va desprinde de Eve. Apoi, avionul se va deplasa pe cont propriu în spațiul suborbital. Atât Eve cât și Unity se vor întoarce la complexul de lansare Spaceport America.

Având în vedere zborurile anterioare ale avionului VSS Unity, misiunea de duminică ar trebui să dureze în jur de 90 de minute, iar „faza de imponderabilitate”, momentul în care avionul atinge apogeul călătoriei sale suborbitale, va dura în jur de patru minute, scrie Space.

O cursă spațială între Richard Branson și Jeff Bezos?

Avionul spațial VSS Unity va fi pilotat de Dave Mackay și Michael Masucci, iar nava purtătoare VMS Eve de C.J. Sturckow și Kelly Latimer. Pasagerii care îl vor însoți pe Richard Branson vor fi Beth Moses, Colin Bennett și Sirisha Bandla, toți fiind angajați ai companiei Virgin Galactic.

Avionul spațial VSS Unity în spațiu, deasupra New Mexico. Sursa foto: Profimedia

Dacă totul decurge conform planurilor, Branson este așteptat să desfășoare zborul spațial cu doar nouă zile înaintea unei alte companii, Blue Origin. Compania intenționează să-și trimită șeful în spațiu, Jeff Bezos, fondatorul miliardar al Amazon care a demisionat recent de la conducerea companiei. Bezos este așteptat să ajungă în spațiu la data de 20 iulie 2021.

Cine a fost, de fapt, primul turist în spațiu?

Zborul lui Bezos va coincide cu aniversarea a 52 de ani de la prima aselenizare, cea a misiunii Apollo 11, din 1969. Branson a declarat în interviuri că și-a dorit să ajungă în spațiu încă din tinerețe, atunci când a văzut astronauții pășind pe Lună. Recent, Branson a negat că ar fi într-o cursă spațială cu Bezos. Între timp, Bezos a rămas tăcut în această privință.

Virgin Galactic intenționează să trimită turiști în spațiu încă de la fondarea sa din 2004. Totodată, Blue Origin încearcă același lucru de la fondarea sa patru ani mai târziu.

Indiferent de cine va ajunge primul în spaÈ›iu, Richard Branson (È™i nici Jeff Bezos) nu va fi primul turist în spaÈ›iu. De fapt, primul turist în spaÈ›iu a fost Dennis Tito, un afacerist american È™i fost om de È™tiință la Jet Propulsion Laboratory al NASA. Tito a ajuns la bordul StaÈ›iei SpaÈ›iale InternaÈ›ionale în aprilie – mai 2001, acolo unde a rămas timp de È™apte zile. Pentru călătoria sa, Tito a plătit 20 de milioane de dolari.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Petiție împotriva lui Jeff Bezos. Peste 14.000 de oameni nu vor ca fondatorul Blue Origin să se reîntoarcă pe Pământ

Ce face Bezos după plecarea de la conducerea Amazon

Competiție între miliardari. Richard Branson vrea să plece în spațiu înaintea lui Jeff Bezos

Cea mai nouă navă spațială din flota Virgin Galatic. Ce spune Richard Branson despre vehicul

Articolul Richard Branson, primul zbor spațial cu Virgin Galactic. Lansarea și călătoria în spațiu, transmise în direct apare prima dată în Descopera.

Articol original

Biologii au „readus la viață” genul unor celule ciudate È™i galbene, uitat timp de 140 de ani

Adânc în țesuturile actiniilor, coralilor și meduzelor există celule ciudate și galbene care diferă din punct de vedere genetic de animalele marine.

După mai bine de un secol de la desemnarea acestor celule la un gen acum uitat, un nou studiu a „readus la viață” denumirea È™i a descris È™ase noi specii din întreaga lume.

„Având în vedere că echipa noastră este alcătuită din oameni de È™tiință din È™apte țări, am putut colecta toate aceste mostre în timpul pandemiei. Acest studiu evidenÈ›iază modul în care spiritul descoperirii È™tiinÈ›ifice aduce oamenii împreună, chiar È™i în vremuri de restriÈ™te”, a explicat Todd LaJeunesse, biolog È™i autor coordonator al noului studiu, de la Universitatea de Stat din Pennsylvania, SUA

Descrise pentru prima oară în 1881, celulele galbene au fost iniÈ›ial clasificate în genul Zooxanthella de către omul de È™tiință Karl Brandt. De asemenea, Brandt a introdus termenul „zooxanthellae”, care este folosit în mod colocvial chiar È™i astăzi.

Genul Philozoon, nefiind folosit niciodată, a fost uitat

Cu toate acestea, un alt cercetător, un scoțian numit Patrick Geddes, investiga aceste celule galbene în același timp. În 1882, fără să vadă cercetările lui Brandt, Geddes a descoperit că celulele nu erau doar separate de animalele în care se aflau, dar și faptul că acestea erau benefice, astfel având un rol simbiotic.

Genul stabilit de Geddes pentru a clasifica aceste celule a fost Philozoon, din cuvintele greceÈ™ti „a iubi ca un prieten” È™i „animal”. Din păcate, Brandt a fost primul, astfel că genul Philozoon, nefiind folosit niciodată, a fost uitat odată cu trecerea timpului.

Acum, savanții știu prea bine că aceste microorganisme ciudate studiate de Geddes și Brandt sunt dinoflagelate fotosintetice, adică alge unicelulare aflate în simbioză cu alte ființe marine, precum coralii, din familia Symbiodiniaceae.

În cadrul noului studiu, cercetătorii au analizat mai îndeaproape celulele galbene, folosind date genetice, geografice și morfologice pentru a stabili poziția pe care ar trebui să o ocupe pe arborele filogenetic.

„ViaÈ›a găseÈ™te o cale de a persista È™i prolifera”

După ce au stabilit că aceste creaturi trebuie clasificate într-un nou gen, cercetătorii au readus genul Philozoon în prim-plan cu două specii vechi și șase specii noi, potrivit Science Alert.

„Am rectificat genul Philozoon Geddes È™i două dintre speciile sale, P. medusarum È™i P. actiniarum, È™i am descris È™ase noi specii”, a scris echipa în noul studiu.

Echipa a mai scris că genul Philozoon poate fi găsit în habitate marine temperate de la mici adâncimi din întreaga lume, inclusiv Marea Mediterană, estul Australiei, Noua Zeelandă și Chile.

„Având în vedere că majoritatea algelor din familia Symbiodiniaceae au fost considerate tropicale, fiind cruciale pentru formarea de recife de corali, descoperirea È™i descrierea acestor noi specii în ape reci evidenÈ›iază capacitatea acestora de a evolua È™i trăi într-o varietate de condiÈ›ii ecologice. ViaÈ›a găseÈ™te o cale de a persista È™i prolifera”, a mai explicat LaJeunesse.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Celulele canceroase crescute în laborator diferă foarte mult de cele care apar în corpul uman

Gena defectă care încetinește celulele creierului

Un consum prea mare de sare ar putea afecta celulele sistemului imunitar

Cercetări post-mortem dezvăluie diferențe clare ale celulelor creierului la oamenii care suferă de depresie

Articolul Biologii au „readus la viață” genul unor celule ciudate È™i galbene, uitat timp de 140 de ani apare prima dată în Descopera.

Articol original

Astronomii au descoperit cea mai masivă stea pitică de până acum. Are un câmp magnetic de 1 miliard de ori mai puternic decât al Soarelui

O stea moartă, de mărimea Lunii, este cea mai mică din clasa sa descoperită până acum de omenire. De asemenea, aceasta este cea mai masivă stea pitică albă văzută până acum, atingând o masă de 1,35 ori față de cea a Soarelui.

Steaua pitică, numită ZTF J1901+1458 și situată la aproximativ 130 de ani-lumină distanță de Pământ, este cu adevărat incredibilă. Densitatea și masa o plasează la marginea limitei Chandrasekhar, masa maximă pe care o pitică albă o poate avea înainte să devină atât de instabilă încât explodează într-o supernova spectaculoasă.

„Am observat acest obiect foarte interesant care nu era îndeajuns de masiv încât să explodeze”, a spus Ilaria Caiazzo, astrofizician la Institutul de Tehnologie din California (Caltech).

Cea mai mică clasă de stele moarte

Piticile albe sunt cea mai mică clasă de stele moarte. Acestea se formează din miezul prăbușit al stelelor cu o masă de până la opt ori față de cea a Soarelui. Atunci când aceste stele ajung la sfârșitul vieții, acestea își elimină materialul exterior, iar miezul rămas se prăbușește într-un obiect ultradens.

Potrivit analizei echipei, pitica albă este produsul unei fuziuni între două pitice albe mai mici. Împreună, cele două nu erau îndeajuns de masive încât să atingă limita Chandrasekhar și să producă o supernova de Tip Ia, scrie Science Alert.

Un câmp magnetic de aproximativ 1 miliard de ori mai puternic decât cel al Soarelui

Pitica albă are doar 100 milioane de ani vechime și un câmp magnetic absolut incredibil, de aproximativ 1 miliard de ori mai puternic decât cel al Soarelui. De asemenea, steaua are o rotație extremă, rotindu-se o dată la fiecare șapte minute. Aceasta nu este cea mai rapidă rotație, însă cu siguranță este în fruntea listei. Toate aceste trăsături sugerează o fuziune în trecutul său.

„Este doar o speculaÈ›ie, însă este posibil ca pitica albă să fie îndeajuns de masivă încât să se prăbuÈ™ească mai departe într-o stea neutronică”, a explicat Caiazzo.

„Este atât de masivă È™i densă încât, în miezul său, electronii sunt capturaÈ›i de protoni în nuclee pentru a forma neutroni. Din cauza faptului că presiunea de la electroni acÈ›ionează împotriva forÈ›ei gravitaÈ›iei, astfel menÈ›inând steaua intactă, miezul se prăbuÈ™eÈ™te atunci când un număr îndeajuns de mare de electroni este eliminat”, a adăugat Caiazzo.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O trăsătura planetară neașteptată a fost descoperită pe planeta Venus

Imagini absolut uimitoare cu planeta Pământ, surprinse de nava spațială Juno

Imagine panoramică absolut uimitoare cu planeta Marte, trimisă de roverul Perseverance

Roverul Curiosity al NASA a observat nori ciudați și colorați pe planeta Marte

Articolul Astronomii au descoperit cea mai masivă stea pitică de până acum. Are un câmp magnetic de 1 miliard de ori mai puternic decât al Soarelui apare prima dată în Descopera.

Articol original

O explozie misterioasă din urmă cu 1.000 de ani ar putea fi un tip rar de supernovă

În anul 1054, o supernova a avut loc în galaxia Calea Lactee, aceasta fiind atât de strălucitoare încât a putut fi văzută pe cerul zilei în toată lumea timp de 23 de zile, rămânând vizibilă pe cerul nopții timp de aproximativ doi ani.

Rezultatul acestei supernove a fost Nebuloasa Crabului, care a fascinat astronomii de-a lungul timpului. Acum, mulÈ›umită unor noi cercetări, oamenii de È™tiință cred că Nebuloasa Crabului a fost creată de o supernovă „captatoare de electroni”.

DeÈ™i Nebuloasa Crabului a fost mereu considerată cel mai bun exemplu cunoscut de supernovă „captatoare de electroni”, dacă cea din urmă exista cu adevărat, unii cercetători puneau la îndoială teoria având în vedere că evenimentul a avut loc cu atât de mult timp în urmă.

„Sunt foarte bucuros că supernova captatoare de electroni a fost în sfârÈ™it descoperită”

Luminozitatea supernovei a fost, cel mai probabil, accentuată de materialele eliminate în timpul exploziei și coliziunii cu alte materiale eliberate anterior de stea, ceva ce oamenii de știință au observat în timpul supernovei care a luminat cerul în luna martie a anului 2018, denumită SN 2018zd.

„Sunt foarte bucuros că supernova captatoare de electroni a fost în sfârÈ™it descoperită. Eu È™i colegii mei am prezis că există È™i că are o legătură cu Nebuloasa Crabului în urmă cu 40 de ani. Apreciez foarte mult eforturile implicate în obÈ›inerea noilor observaÈ›ii. Acesta este un caz minunat în care observaÈ›iile È™i teoria au fost combinate în mod armonios”, a explicat Ken’ichi Nomoto, astronom la Universitatea din Tokyo.

„A fost un moment de Evrica! pentru noi toÈ›i”

„A fost un moment de Evrica! pentru noi toÈ›i”, a spus Daichi Hiramatsu, student la Universitatea din California, Santa Barbara (UCSB), autor coordonator al noului studiu, potrivit Live Science.

„Cariera mea în astronomie a început atunci când m-am uitat la imagini spectaculoase cu Universul în liceu, una dintre care era Nebuloasa Crabului, surprinsă de Telescopul SpaÈ›ial Hubble”, a adăugat Hiramatsu.

Astronomii vor continua să caute mai multe exemple de supernove „captatoare de electroni”.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Astronomii chinezi au detectat emisii de raze gamma de la o rămășiță de supernovă

O supernova a explodat în apropierea Pământului în urmă cu 2,5 miliarde de ani

Astronomii au identificat cea mai luminoasă supernova la 3,6 miliarde de ani-lumină

Astronomii anunţă că Betelgeuse, a doua stea din constelaţia Orion, nu se transformă, încă, într-o supernovă

Articolul O explozie misterioasă din urmă cu 1.000 de ani ar putea fi un tip rar de supernovă apare prima dată în Descopera.

Articol original

Soarele tocmai a produs cea mai puternică erupție din 2017. Ce înseamnă asta pentru Pământ?

Soarele pare să se trezească după o perioadă liniștită din ciclul său de 11 ani. La data de 3 iulie 2021, steaua noastră a avut prima erupție din clasa X din Ciclul Solar 25. Aceasta a fost cea mai puternică erupție solară din septembrie 2017.

Erupțiile solare din clasa X sunt printre cele mai puternice erupții solare produse de steaua noastră gazdă, cea mai semnificativă înregistrată vreodată fiind erupția X28 din noiembrie 2003.

Această nouă erupție nu a fost la fel de intensă, dar chiar și așa a produs un puls de raze X care a lovit atmosfera superioară și a cauzat o pană de unde scurte deasupra Oceanului Atlantic.

Cea mai recentă erupție din clasa X, înainte de aceasta, a avut loc în septembrie 2017, atunci când Soarele a produs erupție de nivelul X8.2. Cu siguranță, acesta este un semn că ciclul solar devine mai activ.

Soarele are, de fapt, o activitate dinamică

Deși activitatea Soarelui pare destul de constantă din perspectiva noastră de pe Pământ, o analiză pe termen lung dezvăluie că activitatea sa este dinamică. O parte din aceasta o reprezintă ciclul solar.

Asta se bazează pe câmpul magnetic al Soarelui, care se inversează o dată la fiecare 11 ani, polii magnetici de sud și de nord schimbându-și pozițiile. Nu se știe ce anume declanșează aceste cicluri (cercetările recente sugerează că o aliniere planetară joacă un rol), însă polii se inversează atunci când câmpul magnetic este cel mai slăbit, eveniment cunoscut și ca minimul solar.

Odată ce polii se inversează, câmpul magnetic își recapătă din putere, iar activitatea solară creÈ™te până la un maxim solar înainte să scadă din nou pentru următorul eveniment de inversare a polilor. Cel mai recent minimum solar a avut loc în decembrie 2019, astfel că în următorii ani ar trebui să ne aÈ™teptăm să vedem cum Soarele devine mai „turbulent”. Vârful maximului solar va fi atins în iulie 2025.

Ce se poate întâmpla pe Pământ din cauza erupțiilor solare?

Așadar, ce înseamnă toate acestea pentru Pământ? Ei bine, dacă o erupție solară este direcționată spre Pământ, am putea observa câteva efecte. Nu există niciun pericol de radiații pentru noi, cei de pe suprafața Terrei, pentru că atmosfera ne protejează.

Însă, în cazul unor erupții solare mai puternice, precum cea din 3 iulie, am putea avea parte de perturbări ale straturilor atmosferice, acolo unde se află semnalele de comunicare. Asta înseamnă că sistemele de navigație și comunicațiile radio ar putea fi afectate. În cazul celor mai extreme evenimente, rețelele electrice ar putea fi oprite, deși asta se întâmplă foarte rar.

Materialele de la Soare pot cauza aurore pe Pământ, pe măsură ce particulele interacționează cu gazele din atmosfera planetei noastre și produc acest fenomen spectaculos, scrie Science Alert.

Pata solară care a produs cea mai recentă erupție, numită 2838, a apărut de nicăieri, fiind responsabilă și pentru o erupție de tipul M2. Între timp, pata solară s-a deplasat pe partea îndepărtată a Soarelui, acolo unde ar putea rămâne activă. Va trebui să așteptăm câteva zile pentru a vedea dacă apare din nou.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ce culoare are, de fapt, Soarele?

„Soarele artificial” al Chinei, reactorul de fuziune nucleară, a stabilit un nou record mondial

De ce conține Solar Orbiter, satelitul trimis să observe Soarele, praf de oase carbonizate

Soarele nostru a intrat într-un nou ciclu și ar putea fi unul dintre cele mai puternice înregistrate vreodată

Articolul Soarele tocmai a produs cea mai puternică erupție din 2017. Ce înseamnă asta pentru Pământ? apare prima dată în Descopera.

Articol original

Roverul Perseverance a ajuns într-un nou loc pe planeta Marte. Imaginile dezvăluite de NASA

Roverul Perseverance al NASA a făcut încă un popas în călătoria sa prin Craterul Jezero, în căutare de semne de viață antică.

„Am ajuns la următorul popas. De aici pot vedea ceea ce noi numim Séítah. Este o zonă cu dune care include câteva È›inte È™tiinÈ›ifice. Voi continua să spionez de aici, desfășurând cercetări È™tiinÈ›ifice de la distanță, iar apoi voi continua să explorez”, arată un mesaj publicat pe contul oficial de Twitter al roverului Perseverance.

Peisajul este extraordinar, după cum se poate vedea și în imaginea panoramică ce însoțește actualizarea roverului. Imaginea evidențiază faptul că încă mai avem numeroase locuri frumoase de văzut pe Planeta Roșie.

Ce distanță a parcurs Perseverance pe Marte până acum?

Roverul Perseverance a început oficial faza È™tiinÈ›ifică a misiunii la data de 1 iunie, părăsind locul de amartizare „Octavia E. Butler”, acolo unde a atins pentru prima oară suprafaÈ›a planetei Marte la începutul acestui an. De atunci, Perseverance a parcurs aproximativ 917 metri, făcând mai multe popasuri de-a lungul traiectoriei stabilite pentru explorare.

Unitatea geologică Séítah („prin nisip” în limba populaÈ›iei Navajo) este adiacentă cu bazinul Craterului Jezero. Zona Séítah este presărată cu roci sedimentare (sau stratificate) È™i dune de nisip, scrie Futurism.

„Odată cu bazinul Craterului Jezero È™i unitatea geologică Séítah putem începe să explorăm Jezero chiar de la început”, a spus Kevin Hand, astrobiolog la Laboratorul Jet Propulsion al NASA (JPL).

„Asta e foarte bine, pentru că am atât de multe de făcut”

„Această zonă se afla sub cel puÈ›in 100 metri de apă în urmă cu 3,8 miliarde de ani. Nu È™tim ce poveÈ™ti ne vor spune rocile È™i aflorimentele stratificate, dar suntem foarte bucuroÈ™i să începem cercetările”, a adăugat Hand.

Mulțumită modului AutoNav foarte sofisticat al lui Perseverance, care îl transformă practic într-o mașină autonomă, roverul va putea desfășura cu ușurință cercetările pe Marte.

„ÃŽncep să mă pricep la condus È™i să preiau comanda. Prin cartografierea împrejurimilor pe măsură ce conduc, voi putea să parcurg o suprafață de 5 sau 6 ori mai mare într-o singură zi. Asta e foarte bine, pentru că am atât de multe de făcut”, mai arată mesajul publicat pe contul lui Perseverance.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Pământul sau Marte: Ce arată, de fapt, aceste imagini incredibile?

Imagine panoramică absolut uimitoare cu planeta Marte, trimisă de roverul Perseverance

Roverul Curiosity al NASA a observat nori ciudați și colorați pe planeta Marte

Roverul Perseverance a descoperit o rocă ciudată pe Marte. Imaginile dezvăluite de NASA

Articolul Roverul Perseverance a ajuns într-un nou loc pe planeta Marte. Imaginile dezvăluite de NASA apare prima dată în Descopera.

Articol original
© all rights reserved
made with by templateszoo